fals ...

dimineata obisnuita de iarna ! ma ridic din pat , zgribulit , trag repede ceva pe mine , inainte sa inghet si fug sa fac plinul la lemne inainte sa se trezeasca mama! afara-zapada multa si zambesc , inchipuindu-ma deja cu prietenii la sanius! mai un drum si gata -mama se va bucura de surpriza facuta ! colo jos , langa stiva de lemne , sub un minuscul acoperis de nea, zaresc un ghiocel firav , atat de plapand incat abia imi incape intre degete ... il iau incet , incet , ca pe un trofeu ... ma indrept cu emotie spre casa , in prag e mama... ii intind mana .... mama ia ghiocelul , isi striveste o lacrima in coltul ochiului , iar in momentul in care ma imbratiseaza si-mi saruta fruntea stiu sigur ca vine primavara...


bucurii marunte , placeri nevinovate , natura si sentimente sincere... s-au uitat demult , parca dintotdeauna....traditii transformate in sarbatori comerciale , suflete incarcate de dorinte absurde , falsitati intr-o societate bolnava... non-sensuri...oameni fara o scara de valori ?! valorile sociale nu mai sunt demult niste valori de urmat, din pacate....adevaratele criterii s-au pierdut , este o aiureala continua , respectul inteligentei a disparut , a ramas goana continua dupa bani , adoram golania , smecherii si averile....etalam incontinuu o falsa modestie , un aur murdar peste adevaratele ganduri si asteptari...ingropam in indiferenta emotia unui martisor pentru cadouri fastuoase....ma "doare" sufletul...

clipe , secunde , minute , ore adunate in zile , saptamani , luni , ani .... insiruite ,ordonate , organizate sau nu , .... imi amintesc asemanarea cu margelele pe ata.... milioane de sfere multicolore insailate alunecand unele dupa altele , line sau cu poticneli , suind , coborand , la trap sau la galop ,fericite , suparate , pline de iubire sau ura , incercand o sumedenie de trairi , trecand de la o stare la alta , o nuanta dupa alta , fine , catifelate sau din contra aspre , grunjoase !uneori simti ca atat se trange latul margelelor in jurul gatului incat ti se opreste respiratia : de dragoste , de dor , de neputinta , disperare , placere sau venin ..... un sir solitar mergand paralel cu altele , intersectat mladios , incalcit din cand in cand ..........din ce in ce mai dezlanat.... poticnit...si....fum...

Amalgam

ma simt prada unui amestec inuman de sentimente , unele clare, distincte , altele vise incetosate , o mie de ganduri si trairi mult prea intense si de nesuportat ... trecut prafuit , cioburi de sperante , viitor nesigur , iar prezentul ? indecis ... sentimente aflate la poluri opuse , ganduri si sperante in antiteza , necuvinte euforice , emotii nedefinite .

stiu sigur ca sunt fericita atunci cand pot zambi fara un motiv bine conturat !

Daca

De poti sa nu-ti pierzi capul
Cînd cei din preajma ta si-l pierd,
Si pentru asta ti-aduc o vina grea;
De poti sa crezi în tine cînd se-ndoiesc cei multi
Si totusi, de-ndoiala acestora sa-asculti,
De poti s-astepti si de-asteptare sa nu fii obosit,
Iar de te mint vreunii, sa nu te simti mintit;
De poti visa , iar visul stapîn sa nu-ti devie,
De poti gîndi, iar gîndul o tinta sa nu-ti fie,
De poti sa-nfrunti izbind si soarta dimpotriva
Si sa te porti cu-aceste naluci deopotriva
De vezi sfarmate lucruri cu viata ta platite
Si poti sa le-nalti iarasi cu scule învechite,
De poti sa strîngi gramada tot ce-ai agonisit
Si sa-ti încerci norocul cu banul azvîrlit
Iar de vei pierde totul s-o iei de la-nceput
Fara sa scoti un murmur de ceea ce-ai pierdut,
De rabzi ca adevarul ce-ai spus fara prihana
Rastalmacit sa-ajunga pentru nebuni capcana,
De poti puterea, nervii si inima sili
Sa-ti mai slujeasca mult, înca, dupa ce-or pieri
Si sa tii piept la toate, desi n-ai sprijin drept nimic
Decît vointa ce te-ndeamna ''tine piept!'',
De poti vorbi cu gloata si sa-ti pastrezi taria,
Ori de-i umbla cu regii sa nu-ti pierzi omenia,
De n-o putea nici unul sa-ti dea vreo lovitura
Si toti te-or tine-n seama, dar nu peste masura,
De poti sa umpli bine momentul trecator
Cu saizeci de secunde cît tine drumul lor,
Al tau va fi pamîntul cu-a' sale bogatii
Si mai mult decît asta, OM, fiule vei fi!

Rudyard Kipling - Daca

Neadevar...

se spune despre minciuna ca are picioare scurte si chiar este adevarat! dar uneori as aprecia -o pentru simplul motiv al starii de bine ce ar aduce-o moralului !

Iubire...

sentiment pur , intact, alb ( sau rosu? ) ,special si teribil de intens...am fost trezita de agitatia acestei zile , am privit-o cu placere , bucurie ... m-am trezit in fata filei albe scriind despre ea - nimic .

Risc

Râzând, Rişti să pari nebun. Plângând, Rişti să pari sentimental. Întinzând o mână cuiva, Rişti să te implici. Arătându-ţi sentimentele, Rişti să te arăţi pe tine însuţi. Vorbind în faţa mulţimii despre ideile şi visurile tale, Rişti să pierzi... Iubind, Rişti să nu fii iubit la rândul tău. Trăind, Rişti sa mori... Sperând, Rişti să disperi, Încercând măcar, Rişti să dai greş... Dar dacă nu rişti nimic, Nu faci nimic, Nu ai nimic, Nu eşti nimic... ( Rudyard Kipling )

Alb

o perioada ciudata , in care am stat privind la tv capriciile vremii , troienele , mormanele de zapada ce-au inchis drumuri , izolat sate si schimbat sensul trairii...vedeam la noi doar soare , chiar si cu dinti , termometrul se incapatana pe plus , parca eram in alta emisfera... asta vreo saptamana in care , mai mult ca sigur , atat m-am minunat de situatia ca atare, incat cred c-am deochiat timpul..."a-nceput din cer sa cada cate-un fulg".Ii urmaream prostita : unii se lasau in voia vantului , dansand , facand piruete periculoase , altii se lafaiau in grup , desenand coperti de vise ,ceilalti mai aventurosi incercau sa se inalte cat mai sus , cat mai albastru , pe cand cei mai multi se lasau purtati de atractia albului asternut. Ma minunam de veselia celor mici , iesiti incotosmanati si colorati , tragand se funie saniile mai mari ca ei , uitasem bucuria anotimpului cand esti copil .Si tot mai ninge !

Licurici de stele...

infime , straluciri desarte , farame de doruri si suspine ! o lume pictata cu sperante, suave culori , licurici pitici ce aduna stelele in drumul meu spre viitor! iau cu mine din trecut prezentul , ma infasor cu lumina si tind inspre soare - nemarginire sublima ! licurici multicolori , prinsi intr-un dans nebun si hipnotic ! te prinzi in nebunia lor si speri in acalmia infinita a cerului...

Flori de gheata....

insensibile , reci , tacute ... impresionabile ,incremenite ca tacerea ... ecoul sufletului lovit de clestarul din noapte se intoarce cu mai mult calm , durere si raceala... cristale de amurg se rasucesc hipnotic , adapate de vise...