cu o raza de speranta incalzita de soare imi scriu curcubeul propriei ploi... indelungi, apasatoare si pustii... ca un zambet stramb intr-o lume nebuna...

ecouri mute strivesc imprejurul tacerii...
doar vise palide ghideaza calatorii de-o noapte...
iar ganduri bolnave innoada oprelisti placerii...

rezumat-ai, viata, doar umbre si soapte!

sunt perioadele acelea in viata in care te simti ratacit de-a binelea si ti-e tare greu, atat de greu incat simti la propriu greutatea pe umeri ... in asemenea momente multi dispar, te evita, dar nu are rost sa-i condamni...mai mereu tragediile sunt molipsitoare...te incarci cat poti, ridici fruntea si mergi mai departe...

butonand telecomanda, mi-a gadilat auzul o melodie intiparita in minte... de pe vremuri si mi-a starnit aduceri aminte. cozi nesfarsite la bilete, sala arhiplina, nu numai pe fotolii, ci si pe scari si oriunde se gasea un loc de sprijin pentru picioare :) filmele indiene erau in voga atunci si era o adevarata batalie sa apuci sa le vezi... am revazut aseara ultimele minute din Lantul amintirilor, rastimp in care mi s-au zgandarit amintiri din vremuri frumoase, linistite si fericite. le uitasem, dar mi-au revenit pe retina odata cu zambetul pe buze. laolalta cu doua-trei cuvinte:

lucrurile care te fac fericit nu costa!