mai mereu si-a simtit viata cumva traita de-un tert intr-o telenovela. asta mai nou, caci la inceputuri nu cunostea cuvantul tele-novela. de-abia tarziu, dupa revolutie au inceput importurile de de toate.
si tot mai mereu s-a intrebat ce-ar scrie daca s-ar hotari sa-si aminteasca. ca in memorii.
nici n-ar stii de unde sa inceapa.
clar nu-si amintea clipe de bebelusi. desi i-ar placea sa-si aminteasca mangaierile mamei, mirosul ei, sticluta de lapte, imbratisari si alte tandreturi. nu. timpurile acelea parca n-au existat.
din amintirile altor persoane dragi isi inchipuie doar.
...zile de vara toride, ciment fierbinte, pamant cald si apa din belsug. de la furtun. zambeste la efect: noroi dispus in stropi pe alocuri, in rest o mazga completa, asa, din cap pana in picioare.
plus poze. multe poze. acum, privind in urma isi da seama c-a avut o copilarie adevarata, obisnuita, de copil obisnuit, de-o normalitate abrupta spre fericire. doar ca, nerealizand asta la timp, acum striveste lacrimi intre gene, zambind a pareri de rau.
poze vesele cu bebe cu picioare ridicate si gura cascata a raset.
poze suparate, in costum marinaresc, cu pantaloni scurti, desi pe vremea aceea( si nu numai) adora rochite si detesta tunsoarea scurta. chiar chelie in cateva fotografii, in intregirea mitului cum ca parul va fi mai des si mai frumos la maturitate.
cu mama si tata in concedii anuale, de op'shpe zile, de la sindicat, aproape de fiece data in alt loc, ca desprinse din concursuri de "hai sa ne cunoastem tara". dar cu cat drag si strangere de inima le priveste acum... si pe cele de pe litoral, cele de la Amara, Sovata, Ocna Sibiului, Felix si cate si mai cate. sau cu cate un copil sau mai multi, cu care mai pastra legatura luni bune prin scrisori...
