daca

daca ti-ai pierdut etalonul in iubire, nu dispera. capacitatea de a o face e inca acolo, doar nitel ravasita. sau, ma rog, ar trebui sa fie. se ascunde, poate, in dosul orgoliului oleaca sifonat. o cataplasma 'cudetoate' este imperios necesara. ai, totusi, grija, la dozaj. s-ar putea sa doara. la fel ca dorul, frati inradacinati nu numai de limba romana, ci si de adancimi contaminate de simturi. e plin netu' de sfaturi. ramane doar sa hotarasti care se pliaza pe nevoile tale. alea mai urgente.
ce zici de asta? ca o motivatie a fugarului de realitatile imediate. pe care, cu ciuda, nu le recunosti, doar le impingi inspre clipe viitoare, in speranta ca dor mai putin.
"Într-o lume a dezordinii, a dezastrelor şi a corupţiei, frumuseţea rămâne câteodată singurul lucru în care te poţi încrede.(...) A te devota creaţiei şi savurării a tot ce e frumos poate fi ceva extraordinar de serios - nu neapărat ca încercare de a fugi de realitate, ci ca modalitate de a-ţi păstra simţul realităţii atunci când toate celelalte lucruri se dezintegrează în retorică şi intrigă." - Elizabeth Glibert

unde...

unde sunt eu
in tumultul culorilor
ce-au napadit lumea?
curcubeu manjit, intins, decolorat
de-o raza uitata de cu seara
in buzunarul unui indragostit rebel.

foto: Buzdugan C, pete de culoare