umbra

o viata fara iubire te transforma intr-un demon sau un atemporal...

Iubire nestiuta...

o iubire in roz.... petale tremurande de catifea, emotie vie , sentimente frenetice, tarziu in noapte...atingeri de matase ,mangaieri subtile, intuneric suprem si simt , stiu ca esti tu . asa cum esti dintotdeauna , in mintea si visul meu ....melancolie....vis al singuratatii... unde esti ? te gandesc mereu, clipa de clipa, ma pierd in tunelul sufletului, suferinta in absurd si trei momente de placere... zburatorul meu cu plete negre,dispari mereu...te iubesc la fel de mult , te iubesc nu pentru ce esti tu , ci pentru ceea ce sunt eu cand sunt cu tine...

Ballade pour Adeline

una dintre melodiile dragi mie... ascultata pana la intoxicatie... pace , liniste , melancolie si candoare , soare furisandu-se in suflet ... fericire vesnica a sperantei implinite, un nume si-o melodie de exceptie...

Melancolie

perioada vesela , fara griji , tulburator de linistita , iubitoare , colorata si inflorata ! cu definitii clare pentru fiecare moment care trece , transparenta pentru fericire si senin pentru clipe suave ... mai mult , respingeri ferme pentru orice inceput de incruntare , oricare norisor, frustrare, suparare, orice mireasma nefasta si zdrobiri intre buze a tuturor cuvintelor murdare....toate acestea nenascute , acumulate sub forma de stropi transparenti intr-un coltisor , netulburand mersul inainte al omenirii ... picaturi in suflet ! si dintr-o data puhoiul ! rasturnandu-se peste linistea ta , peste lumea ta interioara , peste eul fericit ! stropi , picuri transparenti , laolalta ingramaditi , sufocati , adunandu-se parsivi , intunecandu-se , luand nuante de gri ... s-au adunat in stive si-au dat pe dinafara! butoiul cu melancolie tinde sa-ti innece sufletul ! lacrimi amare iti spala incercarile repetate de a ascunde urmele revarsarilor recente ,buzele se intredeschid lasand amarul sa se scurga , ai o tendinta aparte sa te agiti, sa scapi , sa strigi , sa spargi , sa te golesti si sa-ti faci loc pentru urmatoarele picaturi ce va sa vie ...

punct.

....cica-i iarna... printre gene vad o mare de alb , pufosenii reci peste tot , larma de prunci voiosi , miros de cozonaci si alte cele.... deschid ochii mari si nu mai vad decat gri, mult gri , nu orice gri , asa.... mai mult spre negru....n-am mai avut faza de-asta  never ! ma impac cu gandul ca orice are un inceput! hi! daca spun ceva cuiva in sensul asta , ma trimite urgent la psiholog! ca sa fac ce cu el? ce poate face decat sa-mi repete tot ce stiu deja? cu vreme trece, vreme vine , d-astea stiu si eu , doar am citit o gramada de carti ; in plus , traiasca gugalul ! nu am motive "tari" ca sa gandesc gri , dar ma incapatanez s-o fac si sa-mi bag de vina; mi-as dori sa pot apasa un intrerupator si s-o iau de la zero! barat , taiat, absolut! analize peste analize , grele , grase , defecte...ma intristez din orice, am o teama imensa de a continua... ce? iarna asta ponosita si penibila, care te aduce intr-o stare de nesuportare ( help dex-u' ) , de fara chef de nimic , nu mai vreau sa fiu amabila cu oamenii din jur , nu vreau sa zambesc stramb doar ca asa se face , nu vreau socializare epuizanta , ca sa fiu in randul lumii,nu-mi mai plac stirile , chestiile astea de filme siropoase , nu mai pot citi o carte interesanta decat de-astea de doi la leu, nah, nu mai vreau sa fiu tare si puternica! punct!