....cica-i iarna... printre gene vad o mare de alb , pufosenii reci peste tot , larma de prunci voiosi , miros de cozonaci si alte cele.... deschid ochii mari si nu mai vad decat gri, mult gri , nu orice gri , asa.... mai mult spre negru....n-am mai avut faza de-asta never ! ma impac cu gandul ca orice are un inceput! hi! daca spun ceva cuiva in sensul asta , ma trimite urgent la psiholog! ca sa fac ce cu el? ce poate face decat sa-mi repete tot ce stiu deja? cu vreme trece, vreme vine , d-astea stiu si eu , doar am citit o gramada de carti ; in plus , traiasca gugalul ! nu am motive "tari" ca sa gandesc gri , dar ma incapatanez s-o fac si sa-mi bag de vina; mi-as dori sa pot apasa un intrerupator si s-o iau de la zero! barat , taiat, absolut! analize peste analize , grele , grase , defecte...ma intristez din orice, am o teama imensa de a continua... ce? iarna asta ponosita si penibila, care te aduce intr-o stare de nesuportare ( help dex-u' ) , de fara chef de nimic , nu mai vreau sa fiu amabila cu oamenii din jur , nu vreau sa zambesc stramb doar ca asa se face , nu vreau socializare epuizanta , ca sa fiu in randul lumii,nu-mi mai plac stirile , chestiile astea de filme siropoase , nu mai pot citi o carte interesanta decat de-astea de doi la leu, nah, nu mai vreau sa fiu tare si puternica! punct!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu