E timpul

mult asteptata primavara, dupa o iarna grea , cu prea multa zapada,frig si nenorociri! a binevoit sa-si faca aparitia, ciudat de greu, ciudat de dintr-o data si ciudat de prea plus !e vremea pentru curatenie , vremea pentru renastere , vremea pentru planuri noi pentru intreg anul...

da, e timpul ... sa-mi impaturesc amintirile frumoase , albumul cu poze vechi ,adresele oamenilor dragi care-au insemnat intr-adevar ceva pentru mine , de la care am invatat macar un lucru bun, cartile de care nu ma despart niciodata , gandurile optimiste , un dram de speranta si zambetul!le asez ingrijit , trag fermoarul geamantanului ,il tarai dupa mine si-mi umplu inc-o data plamanii inainte de-a porni pe cararea lunga a necunoscutului...

Durere

se spune ca marile dureri sunt mute ,iar o suferinta adevarata nu se etaleaza prin lacrimi ... nu cred.... sunt doar exprimarea unei stari a celui care a scris asta , asa cum a simtit-o el la vremea respectiva... asa cum fiecare om e unic si sentimentele difera !iar lacrimile sunt expresia inimii necuvantatoare! iar durerea....sentimentul acesta exista si nu exista fara un rost ... ne comunica ceva, se identifica cu fiinta , face parte din ea....cred, doar, ca trebuie sa vrei sa-ti faci timp s-o asculti...ciudat cat te poti simti de vulnerabil in fata durerii... iti exprima propria umanitate , vartejul emotional tulburator cu care te confrunti, furia si amaraciunea... sunt atatea nuante ale durerii incat eu nu cred ca le poti trai pe toate intr-o singura viata...

sens

Mai citesti o revista , o carte , mai vizionezi un film , mai rasfoiesti netul ... te agati de o idee ... eu,una,o iau pe respectiva si-o invart si-o sucesc pe toate partile ca un geaman care se respecta .Pana ameteste si ori pleaca , ori se cristalizeaza si ramane cu mine.La fel si gandurile si planurile, visele si orice farama de indoiala sau speranta...unii ar crede ca am prea mult timp, dar pot sa neg cu tarie acest aspect! daca n-o fac ziua , am destula vreme si liniste peste noapte.... e atata calm si nimeni nu-ti intrerupe sirurile si freamatul din ganduri...imi place sa visez cu ochii deschisi ( cui nu? ) , mi-e dor de copilarie, o dau pe melancolie , invart butonul , ma resetez sa nu-mi plang de mila...o iau razna? sau imbatranesc ? pai,nu! unii isi fac bilantul la sfarsitul anului , eu...primavara...se apropie....
Imi amintesc tot felul...anul acesta cam mult cenusiu si aripi frante...se spune ca exista momente cruciale in viata noastra in care se schimba tot ! ai fost cineva si in clipa imediat urmatoare esti altcineva.... nu este neaparat un moment special , il simti doar tu altfel .... parca te misti cu incetinitorul, in timp ce lumea fuge in jurul tau cu viteza ametitoare... te simti singur.... unde sunt toti? de ce stai pe loc si ti-e imposibil sa te urnesti? stii oare ca timpul are ceva cu tine?te uraste si-ti face zile fripte, iti innoureaza fruntea ,ironizeaza crunt orice miscare si taie scurt orice silaba....de ce tu? cu ce-ai gresit?
....si-mi amintesc :
"Atata timp cat nu incetezi sa urci, treptele nu se vor termina;sub pasii tai care urca,ele se vor inmulti la nesfarsit "(Franz Kafka) ma ridic , ma scutur si plec mai departe....
ah! si mai era ceva! se spune ca in viata trebuie sa iubesti macar odata! si daca nu? cred ca de-aici vine ideea de nemuritor...suna bine : a nemuri !dar imi displace...

Timp...

Am verificat cum sta treaba cu lacrimile ! Pur si simplu sunt calde si sarate , desi le simti amare ... pentru ca vin din suflet , acel locas cuprins de tristete.Picurii de amaraciune s-au prins pe pereti asemenea paianjenilor , alte vietati care nu-mi plac ! Niste gherute minuscule , infipte in toate placerile, visele si sperantele ce captusesc tunelul cu deschidere la alt organ implicat , mare -mic -depinde ?! , care se numeste inima....N-am reusit, insa, sa vad forma unei lacrimi , desi stiam din desene cum trebuie sa arate... am simtit doar un sir umed , neintrerupt si cald ... mi le-am inchipuit mereu venind una dupa cealalta , spaland si usurand sufletul...cam ca nisipul unei clepsidre! N-am avut niciodata o clepsidra , dar am targuit , ambalat si cadorisit odata una , asa ca am urmarit-o scurgandu-se...ca si timpul, secunda cu secunda...el nu asteapta , nici nu-l poti da inapoi , se strecoara inainte cu sau fara voia ta!Daca ar fi sa spui acum stop ,nu te-ai intreba :atat a fost tot ???

Pretul corect

Mereu mi-am spus ca trebuie sa traiesc astfel incat niciodata sa nu fiu de vanzare ! sau , ma rog, asta face parte din principiile mele de viata ! principii de care sa tin seama , in care sa cred si sa le si aplic....nu le-am mostenit,nu mi le-am impus , m-am lovit de ele pe parcursul zilelor mele , mi-au placut , mi le-am interiorizat si le-am adoptat ca pe niste copii de suflet :)nu-s chiar atat de multe , dar sunt echilibrate , cerebrale si evident - sincere ( ce-ar fi daca ne-am minti pe noi insine? ) nu stiu daca am cuprins toate laturile vietii , dar inclin sa sper ca da ! in teorie.... m-am tinut de ele ? ah , nu-i ca si cum ai tine un post! au fost diverse ocazii in care mi-am calcat pe inima ,altele in care mi-am intrebat eu-l unde-a disparut si nu putine din care unele principii au iesit cam sifonate! ce-am invatat de aici? sensul cuvantului compromis....
...si-am mai citit pe undeva un lucru care m-a uimit si anume acela ca si furnicile au principii de viata .... niste vietati atat de minuscule !!!! unul dintre ele este acela ca ele nu renunta niciodata ,depasesc orice obstacol le-ar iesi in cale! si daca ele pot ? eu?
...altii spun ca adevarata valoare a unui om este data de ratiune!dar cei ce devin irationali? cei care deturneaza obiectivele pentru propriile interese? ce te faci cu redusa lor constiinta?
Am pornit de la principiul cu moneda de schimb vs persoana....am crezut ca niciun om nu este de vanzare , dar am vazut ca se poate ... am crezut ca nicio persoana nu are pret , dar am citit ca nu judec corect...Care este pretul corect al fiecaruia?????

Am ajuns la concluzia ca de schimbat nu se schimba principiile , ci optica cu care privesc viata !


Imi place si :"Today is the first day of the rest of your life"

schimb

"Cu bani poti sa ai orice, se spune. - Nu, nu se poate. Poti sa cumperi mancare, dar nu pofta; medicamente, dar nu sanatate; paturi moi, dar nu somn; cunoastere, dar nu intelepciune; stralucire, dar nu confort; distractie, dar nu bucurie; colegi, dar nu prietenie; servitori, dar nu fidelitate; par carunt, dar nu onoare; zile linistite, dar nu pace. Coaja tuturor lucrurilor o poti obtine pe bani, dar nu samburele. Asta nu poate fi obtinut pe bani."

Arne Garborg

realitate...

In ultimul timp tind sa cred ca o educatie deosebita a copiilor nu se mai primeste decat in familiile sarace."cei sapte ani de acasa" a ramas doar o vorba la care se mai face referire din cand in cand de catre vreun amarat mai in varsta afectat de comportamentul unui adolescent scolit.
Generatia de astazi are parinti tineri si , mai ales, moderni , care nu-i invata valoarea banului, crezand ca a oferi totul pe tava progeniturilor e cel mai important lucru si ca prin aceasta isi fac datoria de parinti. Principiile , o scara de valori , dragostea lipsesc cu desavarsire.Am nascut oare nistre monstrii ? Nu , i-am educat astfel. Si ii invatam in continuare , invatandu-i ca viata este o continua distractie si ca a fi la moda inseamna a avea bani si a face orice cu ei pentru a-si atinge scopul , calcand in picioare tot ce le iese in cale.
A face o scoala pe bani , a intra in viata cu spatele asigurat de conturile parintilor pare a fi scopul principal al vietii. Sa faca ce ? Sa cheltuie banii parintilor. Pana cand? Pana se vor termina. Apoi? Dumnezeu cu mila…. Modele? E plina societatea pana la cel mai inalt nivel.
Trebuie sa recunoastem ca macar o data in viata am fost “nevoiti “ ( a se citi am considerat necesar ) sa dam mita – chiar daca au fost cativa amarati de bani adunati cu greutate si depusi in buzunarele vreunui doctor pentru propria sanatate sau a cuiva apropiat , dar era bine de evitat cu desavarsire sa ajunga aceasta la urechile copiiilor . In ziua de astazi ne intrecem in laude de acest gen . Si tot noi ne miram unde a ajuns societatea actuala.
Sunt de-a dreptul oripilata de aceste “principii” si aleg calea cea mai grea : de-a ma inconjura de oameni integri , cu principii ADEVARATE , care nu intrec limitele decentei si ma voi asigura ca si copiii mei sa creasca la fel. Fac apel la toti oamenii cu scaun la cap sa-si foloseasca banii ( cei care ii au ) in cu totul alte cauze , mai nobile si sa ne asiguram ca proprii nostrii copii primesc o educatie buna , ajungand niste oameni respectabili , care cunosc valoarea banului si mai ales valoarea oamenilor, niste persoane exceptionale , care sa merite respectul celor din jur .

inceput de primavara....