Am verificat cum sta treaba cu lacrimile ! Pur si simplu sunt calde si sarate , desi le simti amare ... pentru ca vin din suflet , acel locas cuprins de tristete.Picurii de amaraciune s-au prins pe pereti asemenea paianjenilor , alte vietati care nu-mi plac ! Niste gherute minuscule , infipte in toate placerile, visele si sperantele ce captusesc tunelul cu deschidere la alt organ implicat , mare -mic -depinde ?! , care se numeste inima....N-am reusit, insa, sa vad forma unei lacrimi , desi stiam din desene cum trebuie sa arate... am simtit doar un sir umed , neintrerupt si cald ... mi le-am inchipuit mereu venind una dupa cealalta , spaland si usurand sufletul...cam ca nisipul unei clepsidre! N-am avut niciodata o clepsidra , dar am targuit , ambalat si cadorisit odata una , asa ca am urmarit-o scurgandu-se...ca si timpul, secunda cu secunda...el nu asteapta , nici nu-l poti da inapoi , se strecoara inainte cu sau fara voia ta!Daca ar fi sa spui acum stop ,nu te-ai intreba :atat a fost tot ???
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu