in ultimul timp , ma simt singura in librarii,intre rafturile de carti.nu dispretuiesc asta, pentru ca pot rasfoi atent cate o carte.ma tem doar de viitorul lor: al cartilor! si ma tem si pentru mine. intuitia nu-mi mai alege o carte "buna", n-o mai recunosc usor dintr-o duzina,parca nu-mi mai gasesc concentrarea , mi-am pierdut indemanarea de-a construi un intreg de fantezii lipind litere si pagini cu imagini si sperante,de a impleti cuvintele tacute din carti cu vocile din minte,de a-mi forma o lume intreaga,numai a mea.traiesc cu impresia ca imi pierd visele,sperantele.
societatea ignora literatura, aloca prea putin timp si spatiu...uneori am impresia ca fugim de carti , de ideea de a petrece timpul citind,o privim ca pe o boala urata...ca o meduza lipicioasa, aroganta , imprejmuitoare si molipsitoare.
de cand cu facebook-ul.... mi-am surprins propriile greseli , nu foarte multe,dar dureroase.mi s-au redeschis porti de dorinta,autocorectare si autodepasire.am surprins greselile enorme ale altora,culmea, de diverse varste,profesii si ocupatii....aveam impresia ca generatia mea stie sa citeasca, sa scrie si sa inteleaga.... gresit... si atunci unde oare s-a rupt filmul? cu natiunea, dragostea de tara, de limba, de literatura? sau, mai exact, a existat vreodata? si cat?
e un stereotip notiunea de carte,de magie a cuvintelor,de bogatie a cartilor si cate beneficii pot aduce mintii si sufletului.ea e un dar, il poti primi din nou mereu si mereu,lumineaza mintea , incalzeste sufletul...unora.ceilalti se feresc!
traiesc in prezenta unor noi prejudecati, formate din lipsa de cultura,educatie si curajul de a recunoaste viata ca pe o oportunitate si nu ca pe o datorie.pacat!
