...daca...

citesc! ma-mpiedic de o mare de cuvinte goale si fraze nesfarsite,care nu spun mai nimic, invart doar o idee la infinit,trecand-o prin diverse forme.

incerc sa despletesc misterul , ascutindu-mi simturile si nevrand sa renunt prea usor la indeletnicire. lovesc materia, propunandu-mi sa scap de acest totalitarism stupid crescut de ambitii tampite,nonsalanta iscata de vantul primatelor razvratite !e prea complicat pentru gandurile mele rudimentare.ma-ntorc la realitate si privesc in interior...
sufletul uman e plin de sentimente, candoare, sensibilitate , ordine...sau din contra...taifun, ura, rautate...daca ele ar avea voce sau fraza ...cantec sau lumina...explozie sau serpuire...ar izbucni contururi nebanuite, vise pe care nu esti in stare sa ti le recunosti tie insuti, disciplina pe care nu poti sa ti-o impui, desi ti-o doresti, iubiri tainuite , pe care le ascunzi de teama nebanuitului, ridicolului si plasmuirii neuronice...voci interne ce iti umplu prezentul, alimentari fantomatice cu sperante desarte...sufletul e poet, tese sentimentalisme ieftine cu boarea irealului,obtinand taine,placere ,neant si nemurire....daca.