boarea rece a diminetii
imi infioara fruntea amortita de cosmaruri
linia dintre noapte si zi
imi scalda retina obosita
un tipat anost imi scrijeleste ruga
tunetul rasaritului
clatina echilibrul
dintre ieri si azi
dintre mine de ieri
si mine de azi
pierzandu-ma
in linia subtire a orizontului
nu mai sunt
nici macar o linie
in manunchiuri de vieti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu