asteptari

asteptat-am zadarnic o zvacnire
sau poate macar un minuscul semn
pe care sa-l traim etern impreuna
sa ne fie tandem, iubire-indemn

lua-vom promisiunile-reguli zilnice
iar sarutarile ne fie aduceri-aminte
cu soarele privindu-ne complice
iubindu-ne tacut, in putine cuvinte

s-a scurs timpul, privesc amar
si-n lacrimi, clepsidra indoliata
necunoscand adancul cuvantului zadar
rimand cu iubire, rimand cu asteptata.

au imbatranit diminetile infinite
obosind in multiple ceasuri descompuse
s-au ridat, fiind de-acum seri prafuite
intepenite-n prelungite-asteptari apuse

imi aud inima zgribulita, batand in tacere
la nesfarsit aceeasi chemare ciudata
cu ample ecouri de teama si durere
ca nu reusi-voi sa te-ntalnesc vreodata

din seninul privirilor cerului
extragand seva trairilor zilnice
respir din zorii diminetii aburi
ametind tic-tacul clipelor silnice

loterie

sa te pricepi la un anumit lucru prin daruire, sa-ti placa si sa-l faci bine e un adevarat talent.
chiar si acela de a construi imagini. in mintea ta sau public. cele ascunse, cred, se numesc vise. fundatia viitorului, se zice. ceea ce sta la baza a ceea ce va fi. gandirea pozitiva, pentru bine, cea negativa, pentru dezastre. ai grija, asadar si construieste-ti frumos. adanc, serios gandit, armat cum se cuvine in valtoarea prezentului. desi, uneori, visele adevarate nu tin seama de realitatile dureroase, crunte. de-aia se si numesc vise. pentru ca sfideaza ceea ce este evident. dar tu continua si viseaza, cladeste-ti clipa ce va sa vie asa cum ti-o doresti. pentru ca, tot uneori, viata te baga-n seama si tine cont. doar uneori. asa ca si la loterie. caci ce altceva este viata?

copy/paste

iti repeti de multe ori ceea ce ai auzit de la altii, incercand sa fii de acord. uneori, ti le insusesti fara sa fii constient de asta. ca si aia cu etapele. s-a terminat o etapa din viata ta, e timpul sa incepi alta. ca si cum tragi o linie la sfarsit de pagina sau, ma rog, rupi o pagina din jurnal si scrii mai departe. daca stai si rumegi, ajungi, totusi, la alte concluzii. nici o etapa nu se termina definitiv, indiferent ce spun marii ganditori sau ce studii de caz au mai facut specialistii. raman mici codite, asa, cred eu, ca o prelungire taraita de cometa. ramane acolo, in suflet, o dara sapata, uneori alimentata de cate-o amintire fugara. de disparut nu dispare, a existat, asa cum a existat clipa aceea, ora aceea, anul acela, perioada in care a fost vie. important este ce invatam din ea si ce consideram bun in a 'purta' constient mai departe. asta ar fi ideal. de fapt, inconstient purtam mai departe nu numai invataminte, ci ganduri. uneori urate. amintiri. uneori neplacute. si timp. uneori scurs degeaba. ele fac parte din tine, chiar fara sa vrei, fara sa le accepti, fara sa le ierti. pur si simplu. pentru ca ti s-au intamplat tie.

daruire

ia-mi tamplele in palme
racoreste-le
umple-mi gandurile cu tine
inrobeste-le
simte-mi fricile
alunga-le
da-mi o raita prin simtiri
intuieste-le
alinta-mi dorurile
ostoieste-le
ia-mi in brate clipele
iubeste-le