iti repeti de multe ori ceea ce ai auzit de la altii, incercand sa fii de acord. uneori, ti le insusesti fara sa fii constient de asta. ca si aia cu etapele. s-a terminat o etapa din viata ta, e timpul sa incepi alta. ca si cum tragi o linie la sfarsit de pagina sau, ma rog, rupi o pagina din jurnal si scrii mai departe. daca stai si rumegi, ajungi, totusi, la alte concluzii. nici o etapa nu se termina definitiv, indiferent ce spun marii ganditori sau ce studii de caz au mai facut specialistii. raman mici codite, asa, cred eu, ca o prelungire taraita de cometa. ramane acolo, in suflet, o dara sapata, uneori alimentata de cate-o amintire fugara. de disparut nu dispare, a existat, asa cum a existat clipa aceea, ora aceea, anul acela, perioada in care a fost vie. important este ce invatam din ea si ce consideram bun in a 'purta' constient mai departe. asta ar fi ideal. de fapt, inconstient purtam mai departe nu numai invataminte, ci ganduri. uneori urate. amintiri. uneori neplacute. si timp. uneori scurs degeaba. ele fac parte din tine, chiar fara sa vrei, fara sa le accepti, fara sa le ierti. pur si simplu. pentru ca ti s-au intamplat tie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu