Lista mea de bloguri

marți, 10 aprilie 2012

Sarbatori de primavara....

Abia parca a trecut Craciunul , abia am "desfacut" bradul , am randuit globuletele si beteala frumos sa doarma pana-n alalalt an si hop - deja vine Pastele! trece timpul , parca vine.... ii spuneam la un moment dat fetitei mele parerea mea privitor la scurgerea prea rapida a timpului , la care mi s-a raspuns sec : "poate pentru tine " ; n-am stat sa cuget mult la asta , desi m-a impresionat , dar am ales s-o aman pe mai incolo, cand oi fi mai dispusa sa ma gandesc la batranete ;)
si-asa... curatenia de primavara - faptic si sufleteste ( atat cat s-o putea) , cumparaturi la greu - doamneeeeeeeeeee, parc-am manca cu doua guri , sofisticaturi de tot felul, platouri mandre si oale pline , mese imbelsugate si dureri de foale dupa....cat despre noaptea cu pricina , iar diverse opinii , fiecare isi gestioneaza religia asa cum vrea! am vazut "gramezi" de barbati in curtea bisericii fumand ca turcii intr-o zi obisnuita, cu ochii dupa muieri si cu o singura parere de rau - ca desi-s adunate gramada sunt imbracate prea decent ! am vazut si falsitati de alt gen , care mai de care piosi si strigand in gura mare ca trebuie sa devenim mai buni , ca apoi sa uite asta dupa cateva zile, ore chiar!
a ramas atat de putin din traditie...multi se gandesc cum s-o stearga si sa puna de-o vacanta ba la munte , ba pe litoral , prinzand diverse lastmomenturi de fite ...
pentru mine constituie o ocazie de-a ma inconjura de familie, a ma rupe de treburile cotidiene!
imi place sa vopsesc oua cu fiica-mea si sa fac prajituri...cateva zile de relax , odihna, introspectie...in rest - biserica si rugaciuni- ca de obicei! clar nu ma duc acolo doar sa ma vada lumea c-am fost!

Un comentariu:

  1. nu intotdeauna le-am urat...sarbatorile!presupun ca undeva, in copilarie, le asteptam si eu cu sufletul la gura, macar pentru cadourile primite la timp si pregatite intotdeauna cu mare grija de mosii respectivi!eu l-am prins pe Gerila, era vedeta pe-atunci.
    crescand ,imi amintesc ca de Inviere sprijineam gardul bisericii in gasca,sporovaind cate-n luna si-n stele,razand si simtindu-ne bine...deveneam apoi seriosi, inconjuram biserica si ne vedeam de traditii intrand in rand cu lumea...nu-mi placea foarte mult curatenia de primavara( doamneeeeeeee cat uram sa pieptan ciucurii de la covoarele persane ?!), dar imi placea vopsitul oualor, prajiturile si rudele venite in vizita , ouale ciocnite pe furis in spatele blocului-concursuri adevarate! , nah, pe vremea aia era interzis...s-a schimbat apoi, era macar o zi libera , puteai s-o numesti o minivacanta , te mai puteai intalni cu prietenii, cu rudele, sarbatori in familie extinsa...
    nu pot localiza exact momentul trecerii sentimentului asociat sarbatorilor de la o extrema la alta, stiu doar sigur ca s-a intamplat...oboseala maxima, lume multa, zambete fortate,suflet indurerat,lacrimi amare sterse cu mare grija si cam atat...

    RăspundețiȘtergere