am uitat sa privesc cerul!!!
privirile mele s-au incapatanat sa ramana pe pamant,urmarind viata de acolo cu apasare. coscovita,aplecata,parand marunta si nepasatoare. ma strecor incet, tiptil, nevrand sa deranjez trecatorii.ii privesc de jos,cumva din lateral,incercand sa vad strada fara mine.nemiraculos, recunosc viata prelingandu-se din mine, fara mine, continuand nestingherita. cumva ma minunez cat de neschimbata ramane cu disparitia unui singur( sau mai multi)pioni.aceeasi strada murdara, aceiasi oameni grabiti, acelasi stres cu sau fara mine. sau fara altul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu