cronica

sunt singura! solitudinea mi-a prins tamplele-n palme, mi-a sarutat fruntea usor si mi-a imprumutat din libertatea ei. imi tine de vorba propriu-mi eu ,indemnandu-l la raspunsuri. el e retinut si-si flutura pleoapele in spatele mastii faurite dupa sablonul nemuririi. vibratiile singuratatii imi alunga sufletul in propria involutie, incet , subtil si continuu.imi nasc doar tacere si note depresive.

sunt obosita ! oboseala m-a luat in brate , mi-a insuflat moleseala si dor de fuga.de neripostat in fata imprevizibilului, absurditatii si existentialelor .