netarziul toamnei.

de noiembrie... nu-l intreb de ce-i stingher, nu-l intreb nici de ce-i singur... e trist. il iau in brate si-mi contopesc singuratatea cu a lui, incalzindu-l. nu-l ajuta prea mult. ma desfrunzeste, incaruntindu-mi tamplele cu fiori. il vad stafidindu-se. il ajut cu un baston. imi zambeste tamp si inainteaza timid, cocarjat inspre iarna, in sunete sfioase de simfonii pierdute. isi impiedica dansul trist aruncandu-mi o ultima privire. ma cuprinde raceala si ma simt stearsa, trista si fada. simt zadarnicia zborului spre nicaieri. si stiu. s-a dus si vara prelungita, cea din visele mele. mi-a poposit in suflet iarna. imi scartaie amintirile, se disipa norii fruntii, se-mprastie ganduri si timiditati, se-acopera inima cu ceata...
brrrrrrr. e doar frig ,trist si gol ! si-atat!