inspir prospețimea și iuțeala aerului. privesc cerul întunecat și zăresc steluțe ce licăresc odată cu respirația mea și-mi insuflă optimism primenit de eternitate. desenez cerul fixându-i himere diafane pe catifeaua-i întunecată.
sufletul își golește conținutul de speranțe, lăsându-le să picure stropi argintii. îmi caut propriile răspunsuri la prea multe frământări. ecouri de închipuiri fericite luminează adâncul văzduhului, dându-i alte dimensiuni.
negăsind răspunsuri, pictez cerul cu netrăiri și nespuse, trimitând bezele stelelor. ecoul lor mut îmi spun povești de noapte bună în fiece seară, ștergându-mi lacrimile obosite și mângâindu-mi fruntea tristă.
pătrund în noapte multumită și-mi prelungesc bezelele cu visuri peticite.
Noapte bună!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu