inghet

uneori intru si eu in febra curateniei. nu dereticatul cu matura, aspiratorul, carpe si tot soiul de licori la borcan. incerc sa-mi deretic sufletul si interioru-mi. doar incerc, rareori imi iese.

intru in debara- cu rafturi multe, de diferite dimensiuni... aici imi adapostesc litere si cateva cuvinte. mi-e drag sa le sterg de praf, sa le mangai si sa le simt aproape. desi simt mai mereu o neputinta dureroasa. imi pare atat de complicat de alcatuit cuvinte si fraze, desi imi bubuie sufletul de sentimente si nespuse. pentru ca mi-e teama sa mai spun. am ales sa alerg prin Valea Plangerii. intamplatele m-au schimbat cate putin, transformand un munte de actiune intr-un solitar. imi ingrop durerile pana dau pe dinafara, apoi le inec in limitele ploii din suflet, ordonandu-le pe zile si saptamani. atat cat cred eu ca e bine. judecata-mi e-mpotriva. doar de ceva vreme. pentru ca a obosit. la fel ca timpul, asternandu-si patina prezentei indelungate. argintiul nu intarzie sa apara ningandu-mi secretele, dorintele si sperantele. dezintegrarea lor e aproape. cand te-a cuprins dezamagirea, nu mai e loc de nimic. e o amanta egoista si atotcuprinzatoare. te lasi in seama ei aidoma celui nins si acoperit de zapada si inghet. speri in cealalta lume la mai bine.