roua primavaratica

ma, de cate ori ti-a fost rusine sa plangi? sau, ma rog, rusine ca plangi. iar de te-or podidit lacrimile intr-un spatiu public, ti-ai spus: iar ai pus-o, soro. degeaba cica-i bine sa te exprimi si "lasa-ti sentimentele-n voie", ca parca nu rimeaza cu privirile furise pe care le surprinzi asupra ta si te-ntrebi de cele mai multe ori: "oare ce le-o trece astora prin minte vizavi de moaca mea plansa"? zice ca-i bine sa-ti strigi durerea, s-o urli chiar, cu tot cu sentimente negative, dureri de cap si nastrusnice interpretari ale negrului mat.
asadar, scapa de anxietati si striga mult si tare! tranteste angoasele, incetineste suspinele, stergeti mucii si iar striga. pana se preschimba oftatu' intr-un trilurit, ca, ce naiba? doar vineeeeeeeeeee primavaraaaaaaaaaaaaa!

taceri

crosetezi povesti. sa le spui copiilor la culcare. le insailezi din bucatele de inima, doua imbratisari si un pupic de noapte buna. mereu cu peronaje carpite pe loc din imagini trecatoare, din realitati sau doar inchipuiri. dar mereu cu bun sfarsit. si invataminte. si esti multumita... pentru ca te asculta cu ochi mari si zambet la final. cand te gandesti in urma, revezi acele seri, dorind cumva sa le reinvii. pentru ca nu te gandeai ca povestea ta va avea un rau sfarsit si invataminte. nu mai esti multumita. nu te mai asculta nimeni cu ochii mari si zambet la final. copiii au crescut si nu mai cred in povesti. iar tu... tu? ti-ai pierdut cuvintele, personajele si povestile. le-ai ingropat adanc odata cu visele ce isi continuau povestea dupa noapte buna. ai alaturi tacerea. tovarasa pe viata. oricum va fi ea.

busola

Doamne, ce ti-e si cu busolele astea!
ai avea impresia ca odata pierdute, te risipesti.
fara identitate si fara valoare ai fi ca si cum nu.
te-ai gandi ca fara un scop si fara vise, te prapadesti incetul cu incetul.
te-ai gandi ca fara iubire, viata nu exista.
ciudat, scriptele gresesc. uneori ai nevoie de o pauza, chiar si de la visat, chiar si de la mers inainte, chiar si de la iubit, chiar si de la orice altceva ce credeai ca ar trebui sa fie centrul unei vieti echilibrate.

desi, uneori, e bine sa mergi fara sa ai o directie binestabilita, important este sa mergi.
ca o frunza, batuta de vant.

nu pieri. esti cantonat in existenta pana la final, oricare ar fi el.
uneori, e mai bine sa nu stii.

n-o fi chiar ignoranta secretul fericirii?