Doamne, ce ti-e si cu busolele astea!
ai avea impresia ca odata pierdute, te risipesti.
fara identitate si fara valoare ai fi ca si cum nu.
te-ai gandi ca fara un scop si fara vise, te prapadesti incetul cu incetul.
te-ai gandi ca fara iubire, viata nu exista.
ciudat, scriptele gresesc. uneori ai nevoie de o pauza, chiar si de la visat, chiar si de la mers inainte, chiar si de la iubit, chiar si de la orice altceva ce credeai ca ar trebui sa fie centrul unei vieti echilibrate.
desi, uneori, e bine sa mergi fara sa ai o directie binestabilita, important este sa mergi.
ca o frunza, batuta de vant.
nu pieri. esti cantonat in existenta pana la final, oricare ar fi el.
uneori, e mai bine sa nu stii.
n-o fi chiar ignoranta secretul fericirii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu