taceri

crosetezi povesti. sa le spui copiilor la culcare. le insailezi din bucatele de inima, doua imbratisari si un pupic de noapte buna. mereu cu peronaje carpite pe loc din imagini trecatoare, din realitati sau doar inchipuiri. dar mereu cu bun sfarsit. si invataminte. si esti multumita... pentru ca te asculta cu ochi mari si zambet la final. cand te gandesti in urma, revezi acele seri, dorind cumva sa le reinvii. pentru ca nu te gandeai ca povestea ta va avea un rau sfarsit si invataminte. nu mai esti multumita. nu te mai asculta nimeni cu ochii mari si zambet la final. copiii au crescut si nu mai cred in povesti. iar tu... tu? ti-ai pierdut cuvintele, personajele si povestile. le-ai ingropat adanc odata cu visele ce isi continuau povestea dupa noapte buna. ai alaturi tacerea. tovarasa pe viata. oricum va fi ea.