fb

facebook-ul asta ne-a acaparat din timpul liber! nu-i asa rau atata timp cat nu-l ia chiar pe tot.

stau in fata listei deschise de "prieteni" si-mi pun intrebari. de tot felul. unii aduna personaje cat mai multe pentru a intrece limita.dac-o exista vreuna.aduni tot felul de oameni , cunoscuti sau nu, prieteni ai prietenilor ,concitadini sau din alte capete de tara, din lumea larga sau de la tine din batatura.
cand adunatura asta iti invadeaza intimitatea, stai si cerni...si cerni,frate pana la destabilizarea ... contului .
pe unii ii ai pe lista doar ca numar, sa-o-ntregeasca. viziteaza site-ul din an in pasti sau mai des, dar de like-uit - niciodata, iar de postat nicicum. sa nu te simti ca-n acvariu? si-atunci de ce mai sunt pe lista?

mohorat

mohoreala de mohoreala! zi inchisa si rece.vreme buna de...numarat banii! fiecare numara ce are. eu numar clipele luuuuuuuuuuuuungi si ingalate de noroaie stupide uscate si lipicioase duse si aduse din vremi indepartate. balast neuman infiltrat in pori deschisi si-nfrigurati. rafale idioate rascolesc pana-n strafunduri amintiri, neiubiri si impliniri neintamplate.

in the rain

e din ce in ce mai sumbru.mai mult.tentaculele alunecoase surprind aura imbotita a gandului etern. acolo e iarna si frig tot timpul.si noapte,multa noapte.intunericul acela profund in care astepti o tresarire .o steluta minuscula care sa-ti renasca speranta dadatoare de suflu. clipele insiruite au creat luni obosite. amorteala a cuprins fiece molecula onorandu-i somnul intr-un jilt jilav de continuitate.
uneori intr-un dezgust profund, eu'-ti exploreaza bezna si netihna in cautarea scanteii .ti-e teama de rafturile prafuite,tacerile amestecate in durere, estompand nestrigatele de deznadejde. intunericul profund ca infinitul te-a complacut in adormire,in vise intepenite.de nebun de nesperanta .
aiurezi un vals nocturn, muzica in surdina- spargand linistea imensa in care au ajuns sa-ti bubuie timpanele.
te complaci in adormire.amortesti visele si auzi doar cateva note .iti obligi simturile sa le adopte.in incercarea de mai bine.

exil

te-a prins.te-a-nhatat in tentacule alunecoase.blestemul dorului de lucruri neintamplate. si al dece-ului nemarginit.cu suferinta profunda a nedumeririi.de neiubire, de tradare si tacere imensa.

nu-ti poti ignora intensa framantare interioara.
te retragi si mai mult in interioru-ti,exilandu-te in propriul eu.ti s-a mai spus:aricipogonici,cu scut si pavaza.lumea e prea mare,prea rea pentru gustu-ti.iti iei necuvantul in brate, adulmecand singuratatea.
uiti ca existi si-ti creezi lumea ta imaginara unde sa te simti bine , sa-ti vezi de viata ta si ceea ce-ti face placere, chiar de asta ar insemna sa stai si sa contempli cerul :)
iti pierzi deprinderea de a zambi oamenilor ,increderea e zdrentuita toata,ai ratacit vorbele in iures de muzica nearticulata,spusa-n colt de clipa nervoasa.
ti-e comod.ai culcus fierbinte in tacere,iti canti durerile-n surdina,cultivi frumusetea gandului si nemurirea.si-ti regasesti sufletul in carte :)chiar de e As-ul din maneca ta prevazatoare.

de pe FB adunate...

stai asa...intre doua lumi ! filtrezi lumina printre gene si nu reusesti sa te decizi. e bine si cald , semiobscur si ideal.dincolo - miroase a cafea si prieteni .
mereu o noua alta zi! le-nsirui una dupa alta ,moment dupa moment...sunt momente in care ceva iti pica prost : un gest , o atitudine, un refuz,o excludere, chiar o imbratisare.te simti mic si slab.chiar pipernicit! chestie de perceptie si sensibilitate.cica-i bine uneori sa fii nesimtit.
chiar si azi, mereu o noua alta zi,cu tristetea ei, care te aresteaza in casa.
tristetea este una dintre emotiile care ne defineste ca fiinte umane complexe. cred.
tristetea cronica ... nu trece.doar se alina.
si,da,e o noua alta zi. dimineata imi bate in fereastra , e intuneric inca,visele sunt inca in brate-mi.mi-e dor! de intamplate si ne! pleoapele refuza sa se ridice, impingand la maxim caldura melancoliei...
insa zambetul ii tot acolo :)inca!trebuie pastrat cu orice pret. hai sa ne simtim azi mai speciali ca rasaritul ;) ca tot nu se vede de nori :) sau poate puterea a mai multe zambete pun norii pe fuga...
ma complac in caldura asternutului,narile imi freamata de-aroma cafelei proaspete, talpile imi gadila nerabdarea,dar sufletul e cam impotriva :(
cunosc starile astea si stiu antidotul.
hai sa ne dansam dimineata :) >:D< si hai sa ne fie ziua zambet!intr-o noua alta zi uite - asa:

inchizi ochii,pui muzica la maxim si dansezi!trebuie sa simti neaparat tremur de genunchi si mancarimi la talpi :)asta-i!

" Detaliul care transforma un sentiment oarecare intr-o iubire, o opera intr-o capodopera, e ceva care doare." Lucian Valeriu

m-am nascut sa fiu ca mine!restul e...can-can...

neant

mi-e teama sa ma scufund in mine insami...

tristetea si melancolia sunt doar inceputul indoielii , indoiala de tine insuti . clipa aia in care realizezi ca veselia ti-e doar scut ,zambetul doar fatada. cuvintele curg tot triste, tot infrigurate si reci. a singuratate. ti-ai luat-o tovarasa de drum .pentru totdeauna.cu si fara inscrisuri.si stii asta ,chiar de-o ignori si te bagi in seama peste tot. oricum , nu-ti iese ... la un moment dat tot te vei simti marginalizata , cu gura uscata, ramasa fara vorbe, doar cu gustul ala metalic si fad al disperarii...cu anxietatea nemarginirii haului in minte , in negura zborului fara de final.adopti un nou stil de viata, care nu ti se potriveste ,incerci o adaptare la prezent, cand in fapt esti doar trecut.si nici macar acela.

haaaaaaaaaaaai la toamna!

este destula, ajunge la toata lumea :)uite!

ne rade octombrie cu zile de soare
prelungire suava a verii pierdute.
cu pasi rataciti pe alei de culoare
descult fosnaind prin tacerile mute.

imi plac culorile astea aramii, ciocolatii,sa nu mai vorbesc de galben si portocaliu, care ma binedispun si-mi creeaza o stare de bine. nu-mi place asocierea cu toamna...vietii.cred ca asta-i cea care-mi insufla teama , imi dezvolta anxietatea , aducandu-ma la atacuri de panica plumburii. si cum am decis ca nu-mi pot trai toamna la discretia altora am deschis un minidialog cu Doamna.

toamna sa-si vada lungul nasului.sa faca bine sa-si vada limitele si locul bine stabilit. atata timp cat nu-mi invadeaza sufletul, facem pact.
o iau la mine acasa , ma duc in castelele ei , ne mangaiem reciproc de inim'-albastra si ne fosnim sentimentele in serile tarzii.
imi aduc sevaletul, tuburile de culori,pensulele si voia buna sa-i improspatez zilele plumburii, iar ea imi incanta simturile cu zilele ei senine.
a fost de acord si eu la fel.facem pact.pentru ca suntem adevarate doamne ;)

tacere...

ma dor tacerile. ma sfasie.le oblojesc pe ele, ranile, cu plasturi de poezie, farame de muzica si le spal cu ploaie.
fie-mi tacerile tacute...dar spun atat de multe.imi ofilesc ganduri si-mi usuca lacrimi. in cioburi. marunte.si dor.imi ratacesc dorul printre stropii de ploaie.imi spal ratacirea cu lacrimi.si tac.
fie-mi tacerile tacute...