e din ce in ce mai sumbru.mai mult.tentaculele alunecoase surprind aura imbotita a gandului etern. acolo e iarna si frig tot timpul.si noapte,multa noapte.intunericul acela profund in care astepti o tresarire .o steluta minuscula care sa-ti renasca speranta dadatoare de suflu. clipele insiruite au creat luni obosite. amorteala a cuprins fiece molecula onorandu-i somnul intr-un jilt jilav de continuitate.
uneori intr-un dezgust profund, eu'-ti exploreaza bezna si netihna in cautarea scanteii .ti-e teama de rafturile prafuite,tacerile amestecate in durere, estompand nestrigatele de deznadejde. intunericul profund ca infinitul te-a complacut in adormire,in vise intepenite.de nebun de nesperanta .
aiurezi un vals nocturn, muzica in surdina- spargand linistea imensa in care au ajuns sa-ti bubuie timpanele.
te complaci in adormire.amortesti visele si auzi doar cateva note .iti obligi simturile sa le adopte.in incercarea de mai bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu