exil

te-a prins.te-a-nhatat in tentacule alunecoase.blestemul dorului de lucruri neintamplate. si al dece-ului nemarginit.cu suferinta profunda a nedumeririi.de neiubire, de tradare si tacere imensa.

nu-ti poti ignora intensa framantare interioara.
te retragi si mai mult in interioru-ti,exilandu-te in propriul eu.ti s-a mai spus:aricipogonici,cu scut si pavaza.lumea e prea mare,prea rea pentru gustu-ti.iti iei necuvantul in brate, adulmecand singuratatea.
uiti ca existi si-ti creezi lumea ta imaginara unde sa te simti bine , sa-ti vezi de viata ta si ceea ce-ti face placere, chiar de asta ar insemna sa stai si sa contempli cerul :)
iti pierzi deprinderea de a zambi oamenilor ,increderea e zdrentuita toata,ai ratacit vorbele in iures de muzica nearticulata,spusa-n colt de clipa nervoasa.
ti-e comod.ai culcus fierbinte in tacere,iti canti durerile-n surdina,cultivi frumusetea gandului si nemurirea.si-ti regasesti sufletul in carte :)chiar de e As-ul din maneca ta prevazatoare.