tristetea si melancolia sunt doar inceputul indoielii , indoiala de tine insuti . clipa aia in care realizezi ca veselia ti-e doar scut ,zambetul doar fatada. cuvintele curg tot triste, tot infrigurate si reci. a singuratate. ti-ai luat-o tovarasa de drum .pentru totdeauna.cu si fara inscrisuri.si stii asta ,chiar de-o ignori si te bagi in seama peste tot. oricum , nu-ti iese ... la un moment dat tot te vei simti marginalizata , cu gura uscata, ramasa fara vorbe, doar cu gustul ala metalic si fad al disperarii...cu anxietatea nemarginirii haului in minte , in negura zborului fara de final.adopti un nou stil de viata, care nu ti se potriveste ,incerci o adaptare la prezent, cand in fapt esti doar trecut.si nici macar acela.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu