foc

sperantele nu tin loc prezentului trairilor,
doar mocnesc, intretinand supravietuirea
pana cand.

temeri...

ma tii de maini si ma privesti in ochi. adanc.
c-un deget imi inlaturi suvita indaratnica de pe frunte
imi strivesti privirea cu un zambet
atat de frumos
cat toate temerile mele...

duminicala

" duminica este pentru cei batrani si obositi, duminica este pentru casatoriti, pentru indragostitii fericiti. Cei solitari sunt vinovati de starea lor si duminica este pedeapsa pentru cei vinovati. In ziua aceasta lunga este tot atata loc pentru dragoste, odihna, bucurie, cat si pentru suferinta sau celebrarea suferintei. Niciodata nu te-am iubit mai mult decat duminica. Numai duminica reusesc sa te urasc atat." - Anka Kowalska

plutind

"Iubirea imi ajunge, caci iubirea imbratiseaza deopotriva pe oameni si pe Dumnezeu, viata si moartea. Iubirea cea mare e aici, in odaita aceasta. O respir in fiecare clipa. E in mine si in afara de mine, in tot cuprinsul infinitului. Cine n-o simte nu traieste aievea, cine o simte traieste in eternitate. Cu iubirea in suflet poti trece pragul mortii, caci ea stapaneste si dincolo, pretutindeni, in toate lumile existente si inexistente...
Viata omului nu e afara, ci inlauntru...in suflet. Ce-i afara e indiferent. Nu exista. Numai sufletul exista. Cand nu va mai fi, sufletul meu va inceta de a mai fi tot restul....restul....si totusi restul hotaraste soarta sufletului meu....si restil depinde de alt rest...
M-am amagit cu vorbe, parca viata s-ar calauzi cu vorbe.
Acum plutesc intre viata si moarte, intre cer si pamant, ca omul care si-a taiat craca de sub picioare si asteapta sa cada fara sa stie barem unde va cadea...." - Liviu Rebreanu

tarziu

ia-ma-n causul palmelor
sufla-ma incetisor
topeste-mi teama
imprastie-mi singuratatea
da-mi drumul la vise
si-nvata-ma sa iubesc

rece

uneori un suflu inghetat nu face decat sa-ti mareasca frumusetea, sensibilitatea si sa-ti purifice gandurile...

spicuiri... de sarbatori...

cred c-am fost cuminte. sau macar m-am straduit.
cred ca dorinta mea a atarnat prea greu in sacul mosului cu scrisori.
daca nu mai stiti cum e sa plangi de fericire, pot sa va spun eu! ti se pune-un nod in gat, respiri ca pestele pe uscat, ti se bulbuca ochii, mintea o ia razna, iar explozia aferenta e uda. tare. uitasem cum ii.
iar cand mosul mai e si-un copil prea devreme maturizat, care-ti da sansa sa ai propriul tau "urs de strans in brate cand mi-e greu"(citat din blogu-ti), clipa asta bate toate filmele,
iti aduce aminte, toanto, ce inseamna cu adevarat bucurie!


cu-al doilea mi-au pus capac: inca unu' sunt pe plus! cu, cadourile, zic! ala negativu' si-o pierdut demult influenta.
parc-am schimbat rolurile acu' io-s piciul, iar copiii-mi sunt mosi. exact cand si unde trebuie si exact cum ziceam: "iti aduce aminte, toanto, ce inseamna cu adevarat bucurie!". si da, simti ca esti acasa, acolo unde esti cu cei dragi!
alinarea ce mi-au adus-o in clipele astea fac cat toate bogatiile din lume! sa-mi traiasca 'mosii' si s-avem sarbatori binecuvantate!

mosul mi-a fost cu adevarat darnic anul acesta, aducandu-mi surprize una dupa alta. iar eu, care credeam ca-s beton armat in de-ale sentimentelor, frate cu sloiu' de gheata, m-am trezit pisand ochii, cumva pe neasteptate. si nu numai. unde, de regula, turui ca o moara stricata, cand ma simt asa, surprinsa in mod placut, mi se blocheaza biscuitii si nu mai scot o vorba. ca nu le mai gasesc. cuvintele.
mi-am mai revenit si acum pot multumi din suflet celor responsabili >:D<

sa avem Sarbatori frumoase!

ura...

cand cu atata nepasare si raceala ai tivit
un suflet dezgolit si-ncrezator
cu talpa de bocanc si ura l-ai strivit
simtindu-te grozav de tare si impunator.

ma-ntreb mirat cu ce e viata ta mai buna
cand ai dorit cu atata patos si-'ndarjire
sa colorezi in negru cu-o patima nebuna
o existenta, caci razbunarea-i doar o amagire.

si nu te simti deloc cum ai fi vrut sa fie
ca ti-a ramas in interior un soi de hau
sa-ti fie de-un regret - o vesnicie
sa-nveti ca: de nu poti face bine, macar sa nu faci rau.

radiografii...

zice ca la sfarsit de an se fac bilanturi. nu prea crezi c-ar fi benefic anul acesta pentru tine. un an greu,tulburat si pustiu nu-ti prea vine sa-l bagi in statistici. nu stii daca a fost plin de dezamagiri sau doar s-a tarat fara noima. nici daca te-a durut ceva sau doar te-au doborat lipsurile. nici daca loviturile ti-au provocat rani adanci sau doar te-au impins spre mai departe.
uneori mai citeai recomandari, psihologie. randuri cu incurajari, cu pansamente si teorii de genul: orice sut in fund e un pas inainte, esti tare, esti puternic... ai renuntat. ii deja stereotip. poti spune c-ai devenit AS in remedii de tot soiul pentru a obloji ranile sufletului. ba, mai mult, le repeti mereu si altora, doar, doar ti-or intra si tie printre neuroni. incet, incet ai reusit sa vezi ca a fi doxa de teorie interminabila nu-i suficient, desi-i plina literatura de specialitate, ce sa mai vorbim de paginile de socializare.
probabil si ceilati si-au dat seama. hai sa fim pozitivi. ai mai gandit-o; de atata gandit pozitiv, ai ajuns sa vezi in cruci. si ganditul asta trebuie sa porneasca de undeva. si, daca tu esti trist, unde sa-si infiga radacina? ca ai invatat sa-ti lipesti un zambet pe fatada, sa raspunzi la intrebari de cum iti merge: de la foarte bine-n sus, sa faci fata unei reuniuni cu brio, dar mai apoi sa cazi odata cu inchisul pe interior al usii de la casa. nici nu mai vrei sa stii cum ar fi sa faci o radiografie sufletului, ca-l simti ferfenita. de fapt, l-ai simtit. acum ai devenit imun. amorteala ce te-a cuprins, intr-un fel, este benefica. iti indruma pasii spre unde-ti e necesara prezenta si te-aduce inapoi acasa. si-ti repeti: o fi mai usor in prag de sarbatori...

cat de mult si cat de tare...

... iti dezvalui sufletul? cata incredere mai poti avea dupa ce toate investitiile ti-au fost rasplatite cu raceala, respingere si lacrimi (chiar daca ascunse si nestiute)? ca doar esti barbat, la naiba, nu poti sa-ti pisi ochii fiecum.
un soi de update la marturisiri.
da, n-am uitat - spicuiri de suflet, adunate din ceea ce-ti prisoseste. cam aspru spus. toate-s adunate, acolo inauntru, pentru ziua aceea. cand o vei descoperi pe ea, cea care merita.
pana atunci, n-ai decat sa faci pe duru' si nepasatoru', cum ca-ti merge bine, n-ai tristeti si iubesti viata. chiar asa, anosta. chiar de-ti gasesti oleaca rostu' dupa ce ingurgitezi o hrana buna si dai peste cap cateva pahare de tarie, care te ridica undeva, mai sus, vazand realitatea-n roz. asa, ca un pitzi. nu, n-am crezut nicicand ca-i gen (doar)feminin.
si, daca vezi ca asta ajuta, iti doresti tie insuti, sarbatori inecate!

marturisire...

nu stiu daca-i chiar marturisire sau doar iti scuipa sufletul ramasite.
ca stai sa te gandesti ca iar esti singur de sarbatori. nu, nu asa cum gandesc altii, o sa-ti gasesti o aparitie stralucitoare la brat, probabil, ori tu, ori cu bunavointa vreunui prieten, insurat sau la fel de innegurat ca tine. singur iti este interiorul, iti plange uneori, dar trebuie sa fii tare, asa cum stie toata lumea, ca barbatii E porci si nu sufera niciodata.
halal de sufletul lor. sau o fi numai de-al tau?
de te pui pe analize, nu ajungi la niciun rezultat, nu ajuta sa atribui cuiva vreo vina, ei- una anume sau lor- femeilor din viata ta sau chiar tie insuti. nu stii cat ar mai conta, poate doar sa tragi vreo invatatura, dar cu asta nu se ocupa femeile? de ce trebuie ca barbatii sa fie altfel? tu stii bine ca si sufletul lor plange.
daca stai sa-ti aduni toate sentimentele si sa tii seama de ele, mai, mai ca dau pe dinafara. ai de daruit atata! doar ca ai ghinionul sa nu gasesti persoana potrivita sau, ma rog, disponibila in acel moment sau sa-ti impartaseasca simtamintele.
la o adica ai putea sa-ti recunosti ca te sperie viitorul insingurat, pustiu si nu te mai incanta sa te intorci seara in luxul pustiu si fara personalitate al casei tale. te precipiti si cauti in fiece chip ce-ti trece prin fata ochilor o viitoare partenera, dar nu esti sigur ca vrei s-o gasesti in baruri, in mall-uri sau in fast-food-urile unde-ti iei pranzurile intarziate. nu-ti plac nici intalnirile aranjate.
si uite-asa, te cuprinde deznadejdea si-ti surprinzi chipul imbatranit si trist.
din nou singur in fata sarbatorilor pe care le percepi in ultimul secol monstruoase!

tacand

nu am cuvintele la mine
m-au parasit urzind
perete infinit/iv cu nepasarea,
dar am in amintiri un Mos Craciun
trecand c'-un laser si citind
subtilitati din gand in gand
si-nscrisuri tainice tacand.

somn

am ales sa nu-mi deschid ochii in zori
a odihna de pleoape obosite
a pierdere scantei de prea multi sori
sculptand in vise irosite...

prea multe cai se-abat ratacitor a renuntare
in tumultul nebun- a vietii intersectie
cu pieptul plin pozand a decorare
cu rani adanci sapate a disectie...

fie-mi de-un somn prelung si calm
sub mantia de ninsoare rece
plapuma alinatoare de puf alb
necuvantand si nesperand ca trece...

sansa

mi-a cazut o frunza
apoi inca una
am pierdut-o pe urmatoarea maine
un maine ciudat de alb si de clestar
stau pe intinderea inghetata
si privesc de jur imprejur
frunzele-mi ratacite
doar ma rog
sa nu adie vantul
sa mi le risipeasca
acum sau pana la primavara
cumva
as vrea sa le lipesc inapoi.

magie

se facea ca eram copil
asteptand un Mos Craciun
mai mult decat generos
desirand magia speciala a noptii
licarind artifici(i)/al tristeti
neiubind racelile lacrimilor pustii
impresurand calduros necuvintele din noduri inghitite
sculptand sori uriasi din gheturi netopite
de-a lungul interminabilului (ano)timp

provocare

"Fiecare provocare sau obstacol pe care il aveti de infruntat este pur si simplu o sansa deghizata.” Donald Trump

dar cand sunt mai multe? astfel incat trebuie sa faci un adevarat slalom doar ca sa privesti inainte?
clar! te afli intr-o intersectie aglomerata. te asezi, respiri adanc si... dai cu banu'. nu de alta, da' sa stii pe ce sansa pariezi :P

vis

"Prea fericiți nu suntem, dar plutim...
Aceasta-i tot ce suntem și ce știm
Despre ciudata stare care a fost
Lăsată noua spre a-i da de rost...
Și iată-ne supuși unei căderi
Prin zilele neprevăzutei veri,
Și, iată-ne constrânși la îndurat
Iubirea, ca pe un fapt adevarat,
Cu toate ale sale, care pot
Să ne usuce frunzele de tot...
Nemaiavând ce urme să lasam,
Prea fericiți nu suntem, dar... visam." - George Țărnea

time off

momentul ala, cand timpul pare suspendat! fara tic-tac, fara pas dupa pas, far' de respiratie... doar pur si simplu!
aninat undeva, imaterial, privind nepasator asupra lumii febrile, intrata cu agitatie maxima in cursa contra cronometru al sfarsitului de an.
pierdut spirit craciunesc! ma lafai in lumea mea atemporala, in plin declin al socializarii, in plina iarna si fara sarbatori... oricum, ce-as stii sa fac cu ele?

cat de simplu!

ce este simplitatea? sa fii un om simplu. cu nevoi fizice, sentimentale si materiale normale.
dar oare se poate stabili un etalon al normalitatii in ziua de astazi? in plus, nu mai cred ca exista oameni simpli. e atat de complicata si intortocheata faptura omeneasca! numai gandindu-te la plaja de sentimente pe care o poate strabate si esti deja pierdut intr-un univers-curcubeu. asadar, greu de citit, greu de inteles. practic, incompatibile doua entitati. si, totusi...

iubeste-ti aproapele! intelege-l! citeste-i pledoaria pentru viata si inspira-l! sau respecta-i tacerea cu o mangaiere!

"Cel care nu-ţi înţelege tăcerea, probabil nu-ţi va înţelege nici cuvintele." - Elbert Hubbard, caci rareori o tacere a insemnat doar oprirea brusca a unui suvoi de vorbe. necuvintele acopera uneori trairi. mai intense decat o mie de insiruiri de consoane si vocale.

rece

racoarea-mpresoara.
a sosit iarna... frigul viguros a luat in stapanire ultimele oaze caldute, luand in deradere eforturile de a-l combate. mi-e frig in suflet, stomacul tremura, lacrimile-au inghetat, asigurandu-si permanentul. de jur imprejur, stelute de gheata stralucesc, imbunand raceala alba a inlemnirii.
mi-e doar iarna.

decembrie

de-un decembrie mohorat! singuratic si molau, gri pana-n cel mai adanc colt de umbra, rece pana-n cea mai adanca adiere, trist pana-n ultima molecula de suflet!