zice ca la sfarsit de an se fac bilanturi. nu prea crezi c-ar fi benefic anul acesta pentru tine. un an greu,tulburat si pustiu nu-ti prea vine sa-l bagi in statistici. nu stii daca a fost plin de dezamagiri sau doar s-a tarat fara noima. nici daca te-a durut ceva sau doar te-au doborat lipsurile. nici daca loviturile ti-au provocat rani adanci sau doar te-au impins spre mai departe.
uneori mai citeai recomandari, psihologie. randuri cu incurajari, cu pansamente si teorii de genul: orice sut in fund e un pas inainte, esti tare, esti puternic... ai renuntat. ii deja stereotip. poti spune c-ai devenit AS in remedii de tot soiul pentru a obloji ranile sufletului. ba, mai mult, le repeti mereu si altora, doar, doar ti-or intra si tie printre neuroni. incet, incet ai reusit sa vezi ca a fi doxa de teorie interminabila nu-i suficient, desi-i plina literatura de specialitate, ce sa mai vorbim de paginile de socializare.
probabil si ceilati si-au dat seama. hai sa fim pozitivi. ai mai gandit-o; de atata gandit pozitiv, ai ajuns sa vezi in cruci. si ganditul asta trebuie sa porneasca de undeva. si, daca tu esti trist, unde sa-si infiga radacina? ca ai invatat sa-ti lipesti un zambet pe fatada, sa raspunzi la intrebari de cum iti merge: de la foarte bine-n sus, sa faci fata unei reuniuni cu brio, dar mai apoi sa cazi odata cu inchisul pe interior al usii de la casa. nici nu mai vrei sa stii cum ar fi sa faci o radiografie sufletului, ca-l simti ferfenita. de fapt, l-ai simtit. acum ai devenit imun. amorteala ce te-a cuprins, intr-un fel, este benefica. iti indruma pasii spre unde-ti e necesara prezenta si te-aduce inapoi acasa. si-ti repeti: o fi mai usor in prag de sarbatori...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu