cand cu atata nepasare si raceala ai tivit
un suflet dezgolit si-ncrezator
cu talpa de bocanc si ura l-ai strivit
simtindu-te grozav de tare si impunator.
ma-ntreb mirat cu ce e viata ta mai buna
cand ai dorit cu atata patos si-'ndarjire
sa colorezi in negru cu-o patima nebuna
o existenta, caci razbunarea-i doar o amagire.
si nu te simti deloc cum ai fi vrut sa fie
ca ti-a ramas in interior un soi de hau
sa-ti fie de-un regret - o vesnicie
sa-nveti ca: de nu poti face bine, macar sa nu faci rau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu