a odihna de pleoape obosite
a pierdere scantei de prea multi sori
sculptand in vise irosite...
prea multe cai se-abat ratacitor a renuntare
in tumultul nebun- a vietii intersectie
cu pieptul plin pozand a decorare
cu rani adanci sapate a disectie...
fie-mi de-un somn prelung si calm
sub mantia de ninsoare rece
plapuma alinatoare de puf alb
necuvantand si nesperand ca trece...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu