ma, chestiile astea cu minciuna is tare al naibii. simt uneori ca o apreciez (chiar daca minimalist) pentru starea aia de bine pe care o insufla. atunci, pe moment. iar daca intuitia te zgandare si nu-ti da pace, o inlaturi, cotind-o si pastrand euforia clipei. si gasindu-ti scuze de genul alora cu trairea prezentului, fara a mai tine cont de invataturile trecutului si nici de durerea viitorului. nu degeaba se tot spune ca e benefic sa traiesti acum, ca maine cine stie daca mai vine. si le iei de bune, ideile, chiar daca-ti contrazic simtirea, nu numai pentru ca le vezi si auzi mereu( ca in politica- indobitocirea multimilor), ci, cum spuneam, pentru starea de bine pe care ti-o dau.
iar cand cazi, cazi abrupt. fara doar si poate. tot asa. cu sufletul dezgolit, mai adaugand cate-o scrijelitura adanca, pe care nu mai reusesti s-o oblojesti in asta viata.
asta daca cumva ma mai intrebam:
de ce mint oamenii?
de ce ne mintim pe noi insine?
de ce inchidem ochii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu