“Poverile sunt pentru umeri destul de tari ca să le ducă”- via Sorin Tudor
Nimic în lumea asta nu ne poate distruge, dar ne putem distruge singuri tânjind mereu după lucrurile pe care nu le mai avem – și gândindu-ne tot timpul la ele.
Nu mi-a plăcut niciodată să adun cioburile sparte şi să le lipesc la loc, spunându-mi că vasul e nou. Ceea ce s-a spart, s-a spart; și prefer să-mi amintesc cu plăcere de vasul întreg, decât să-l am înaintea mea și să-i văd crăpăturile tot restul vieții mele.
Viața nu se află sub nicio obligație de a ne da ceea ce așteptăm noi de la ea.
Toți oamenii fac ceea ce cred că trebuie să facă, nu gândim și nu făptuim toți la fel și nu e drept să judecăm pe alții după noi înșine.
Te-ai gândit vreodată că și cea mai puternică dragoste poate să se sfârșească?
Nimeni nu poate merge mai departe împovărat de amintiri dureroase!
La urma urmei și mâine este o nouă zi.
Margaret Mitchell- Pe aripile vântului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu