...se scurge timpul ,atat de rapid si ciudat de involburat,vesnic intr-o continua agitatie si furtuni.Alearga din rasputeri si se opreste la intersectii abia vizibil , insuficient sa-mi dea timp sa decid incotro ma indrept. Desi...decizia imi apartine,sunt direct raspunzatoare de ceea ce MI se numeste soarta.Ma simt ciudat,il vad razbunator si furios,framantat si de neoprit.Doar pe din afara. In interior, simt o liniste suprema, ceva in genul "prea cald pentru luna mai".Prea mult si prea calm!? Teribila diferenta dintre cele doua lumi,surprinsa doar in clipe devenite celebre in filmul trairilor mele... Nu poti rezolva o problema la acelasi nivel de cunostiinte la care a fost creata problema"(Einstein) sau altfel spus , poti sa gasesti mai multe rezolvari , gandind altfel.E necesar sa avem un fundament care sa sustina aceasta rezolvare.Sa fie el- gandirea pozitiva?
Mi-as dori un colt minim, al meu si numai al meu, neinvadat de muste suparatoare, tantari si alte lighioane menite sa perturbe intimitati subtile.Un paradis ca-n filme produse de vise , inspirate de dorinte ascunse,venind dintr-un interior necunoscut nici macar mie. Acele dorinte stiute de nemurire, izgonite de constiinta,concentrate in paradox si inimitabil.
...extrem de multe contradictii.
< ma simt atat de vinovata pentru ceea ce nu fac si prea putin mandra pentru ceea ce apuc sa fac >
. . .
V I N O V A T ! . . .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu