daca ii sa urasc ceva pe lumea asta este, cu precadere, lipsa de comunicare. asta pentru ca mie imi lipseste comunicarea si pur si simplu nu-i inteleg lipsa. lucrurile ar sta cu totul altfel spunand cum gandesti si ce-ti trece la un moment dat prin cap. cred, totusi, ca nu-i o lipsa ci doar o alta transformare. in care-i dai de inteles celuilalt ca nu-l interesezi si nu ai ce sa-i comunici. aici nu vorbesc doar de relatiile in doi, ci de comunicarea la mod general. sau poate ne-am pierdut cuvintele sau viata, in duritatea si viteza ei actuala ingheata orice urma de sentiment?