de dor si soare...

o raza, doua, trei... le numeri ca pe oile legendare de adormit noaptea. doar ca astea iti produc bucurie. semiintunericul ne-a sfidat destul. dupa atata gri, dupa atatea zile in care soarele a furat culorile, le-a ascuns in nori si-a lasat orasul plumburiu, picatura de galben adusa de o raza de soare iti imprimavareaza si gandurile. si sunt atatea nespuse! firicele de muguri de ganduri existente doar, nerecunoscute nici macar propriei persoane. de teama. teama suprema de a nu le pierde sau, mai rau, de a nu le anula prin realitatile taioase.
e mai bine asa. traiesti cu vise si farame de sperante, asteptari neasteptate. acum, cu primavara, bobocii cresc, se umfla si crapa, izbucnind in toata splendoarea lor. le iei cu tine si zambesti caldurii induse de dorinte.
nu te mai intrebi: cine sunt eu? cine suntem noi?
e mare lumea, infinita-i moartea, viata are doar limite... jonglezi, faci slalom-uri si iesi la iveala. iti ispasesti trairile in ritmul tau. de-acum gata cu despicatul. a venit primavara. te iei cu natura de mana si te bucuri de nimicuri. si cine-i campion la nimicuri magnifice daca nu primavara?