de fapt, nu lumea din jur ma omoara, ci propriile asteptari... le tin ascunse intr-o firida mica, abia indraznind sa le recunosc si pentru mine insami, d'-apai sa mi le si asum? dimineata-s fresh, adapate peste noapte cu visari secrete, spre dupa-masa incep sa se dezumfle, iar seara? seara arata ca un balon uitat zile in sir intr-un colt de atmosfera... dezamagirile le iau locul umflandu-se indeajuns de mult, incat sa deschida supapa lacrimilor... adorm tacut si umed, rasfatandu-ma cu visuri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu