cu lacrimi mi-am format o ploaie
cu pensula muiata in prafuri de tristeti
pictat-am doar plumburi si noroaie.
si-o panza de paianjen, m-am gandit
sa-mi tina frunzele din ganduri
sa-mi ninga iarasi potolit
cu dor de alte timpuri.
privit-am din afara - prea pustiu
prea trist si far' de noima.
si mi-a suras tarzie o raza insorita
si m-a trezit in ultim ceas de vara.
mi-a luminat paleta pricajita
cu dor de primavara.
si nuante pamantii au inceput s'-apara
cu galben, purpura in gand
explozii pana-n fapt de seara
cu dor de mine insami.
din fire rasfirate cladit-am anotimp
picurand speranta, migala si mult dor
e toamna mea. si-a ta. si-atuturor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu