undeva... candva...

am deschis ochii, dar ei nu m-au deschis pe mine. am aterizat fix in miez de ceata, dezorientata de vise tulburate. in vartej de sentimente, ma ia cu ameteala, orbecaind prin ramasite de amintiri, regrete si alte accesorii. in tulburarea-mi obsesiva, nu ma dumiresc: ce zi ii azi!? mi-e tarziu sau mi-e devreme? ridic un colt de ceata si-mi dau seama ca va fi bine... undeva, candva... acum, mi-e doar dor.