:)

sunt prea ancorata-n realitate, cu gust amar de nedreptate.stii tu , de zi cu zi.
cica... e benefic sa te iei cu natura la tranta, sa te intreci in visari, adieri si decoruri.asta-i reteta incercata.no,hop si io!
imi amintesc reteta si descind in parcuri,le iau la rand si gust din stradania naturii de a fi la inaltimea betoanelor si macadamurilor ingerate de oras.
alei umile, prafuite, iarba arsa de arsita,tristete nemarginita.caut natura !
o gasesc intr-un final, intr-o margine de parc,umbroasa,linistita si servila-imi pare. frumoasa.ma asez, deranjand-o din intimitatea ei, ridic ochii si privesc cerul printre crengile tomnatice.inchid ochii sa aplic reteta si raman asa, studiindu-mi pleopele pe interior.mult.
"do'nsoara, te simti bine ?"
se pare c-am calcat in spatiul intim al altcuiva :)
morala: dragoste cu forta nu se poate! ia viata incet, la pas, traieste clipele scurte cu pasiune maxima.ca si cum ar fi viata ta!