Intuneca-ma, ploaie, cu norii tai grei,
presara-ma cu temeri de toamna pustie,
pastreaza-ma-n caldura ochilor tai
si-n vis colorat de frunza aramie.
adoarme-ma in fosnet de frunze pierdute
si pasi zgribuliti pe alei bantuite,
viseaza-ma-n valuri de lacrimi cernute
si-mi taci,leganandu-ma-n preludii tacite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu