fuioare de ceata m-au cuprins incet, gratie nonsensului si neclaritatii .mintea si-a incetinit valtoarea neuronilor,transformandu-le dansul intr-o lentoare putin agitata.inertia ii loveste, snopindu-le bruma de ordine si imprastiindu-i in dureri.tumori imi cuprind centimetri , privandu-ma de mine si de libertate.imi simt bratele grele,umerii s-au aplecat, cocosandu-ma de incertitudini ... viata pare grea si multa...decenta s-a pierdut in fum ,iar cumplitul isi impleteste drum catre infinit.incordarea impietreste realul.intunericul imbratiseaza temeri si-si intinde covor nesfarsit. acele de amorteala isi pierd din intensitate,o dara dulceaga ma cuprinde ,genele se zbat usor ,apoi cedeaza...
noaptea e un sfetnic bun !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu